Definita cuvantului lictor
LÍCTOR s. m. (la romani) însoțitor al celor mai înalți magistrați, care mergea înaintea lor purtând fascii, ca semne ale puterii. (< lat. lictor)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu lictor
CONSTATATÓR, -OÁRE, constatatóri, -oáre, adj. (Jur.) Care are valoare de constatare, atestare, dovadă. ◊ Act constatator, înscris constatator. (din constata + suf. -(a)tor) [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »
PREAMPLIFICATÓR s.n. (Telec.) Sistem de amplificare folosit într-un lanț de transmisiune înaintea unui amplificator principal. [< fr. préamplificateur]. Vezi definitia »
PRUNIȘÓR, prunișori, s. m. Diminutiv al lui prun; prunuț. – Prun + suf. -ișor. Vezi definitia »
ȘERUITÓR, șeruitoare, s. n. Cuțit folosit în tăbăcărie la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite. [Pr.: -ru-i-] – Șerui + suf. -tor. Vezi definitia »
INVENTATÓR, -OÁRE, inventatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a realizat o invenție (1); inventar. – Inventa + suf. -tor (după fr. inventeur). Vezi definitia »