PARANTÉZĂ s. f. 1. semn de punctuație din două arcuri de cerc sau două linii îndoite la capete care se închid reciproc, pentru a izola o precizare etc., intercalate într-un text; textul însuși. ◊ (mat.) semn grafic care cere ca operația cuprinsă în interiorul său să fie efectuată în prealabil. 2. (fig.) digresiune. (< fr. parenthèse) Vezi definitia »

creanță Vezi definitia »

AGONISÍTĂ, agonisite, s. f. (Pop.) Agoniseală. – V. agonisi. Vezi definitia »

SMALTÍNĂ s.f. Arseniură naturală de cobalt, care conține și nichel și fier. [< fr. smaltine]. Vezi definitia »

ACOLISITURĂ s.f. (Trans. SV) Insistență. Săvai nu s-ară scula să-i dea lui pentru ce e priiaten lui, iară pentru acolisitura lui scula-se-va și-i va da. N TEST. (1648). Etimologie: acolisi + suf. -tură. Vezi și acolisi. Vezi definitia »