Definita cuvantului magnetism
MAGNETÍSM s. n. 1. proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. ♦ ~ terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de Pământ; geomagnetism; ~ animal = pretins fluid care ar lucra asupra simțurilor și imaginației, producând diferite fenomene. ◊ (fig.) atracție; influență, fascinație. 2. ramură a fizicii care studiază fenomenele magnetice. (< fr. magnétisme, germ. Magnetismus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu magnetism
MONOIDEÍSM s. n. predominare a unei idei fixe. (< fr. monoïdéisme) Vezi definitia »
TARANTÍSM s.n. (Med.) Manifestare isterică convulsivă, atribuită mușcăturii de păianjen. [< it. tarantismo]. Vezi definitia »
NANÍSM s. n. 1. Anomalie caracterizată prin creștere insuficientă în înălțime raportată la media vârstei și a speciei sau a rasei respective. 2. Încetinire sau oprire a creșterii plantelor ca rezultat al unor condiții nefavorabile sau al acțiunii unor agenți patogeni. – Din fr. nanisme. Vezi definitia »
MITACÍSM s.n. (Lit.) Aliterație constând în repetarea sunetului m. [Cf. fr. mytacisme, lat. mytacismus]. Vezi definitia »
EMPIRIOCRITICÍSM s.n. Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care rupea experiența de materie și concepea lumea ca fiind un simplu complex de senzații, negând existența obiectivă, independentă de subiect, a realității materiale; machism. [Pron. -ri-o-. / rus. empiriokritițizm, cf. fr. empiriocriticisme]. Vezi definitia »