BIOMETRÍE s. f. Tehnica măsurătorilor efectuate asupra unor ființe vii și interpretarea rezultatelor obținute. [Pr.: bi-o-] – Fr. biométrie (<gr.). Vezi definitia »

TERMINÁȚIE, terminații, s. f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din lat. terminatio. Vezi definitia »

VOCÁȚIE s. f. 1. aptitudine, înclinare specială pentru o anumită artă, știință sau profesiune; predispoziție, chemare. 2. (jur.) ~ succesorală = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca rudă sau ca soț supraviețuitor. (< fr. vocation, lat. vocatio) Vezi definitia »

DULÍE, dulii, s. f. Piesă metalică în care se fixează becul electric și care asigură contactul becului cu rețeaua electrică; fasung. – După fr. douille. Vezi definitia »

-GONÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „generație”, „origine”. [Gen. -iei. / < fr. -gonie, it. -gonia, cf. gr. gonos]. Vezi definitia »