SUBSTRÚCȚIE s. f. 1. (arhit.) parte inferioară a unei construcții. ◊ temelie, fundament. 2. (fil.) deducție a principiilor care stau la baza unui ansamblu structural. (< fr., engl. substruction) Vezi definitia »

TEURGÍE s. f. 1. (ant.) operație magică, proprie ermetismului elenistic, în care se presupunea că se poate stabili un contact cu divinitatea sau cu forțele demonice printr-o evocare. ◊ (în fil. neoplatoniciană) arta de a face ca Dumnezeu să coboare în suflet, creând astfel o stare extatică. 2. gen de magie prin care se pretinde punerea în contact cu divinitatea binefăcătoare; magie albă. 3. știința miracolelor; pretinsă artă de a face minuni. (< fr. théurgie) Vezi definitia »

URETRALGÍE s. f. durere nevralgică a uretrei. (< fr. urétralgie) Vezi definitia »

IMBIBÍȚIE, imbibiții, s. f. 1. (Livr.) Îmbibare cu un lichid. 2. (Biol.) Proces fizico-chimic de pătrundere a apei în celulele vegetale, în țesuturi etc. – Din fr. imbibition. Vezi definitia »

IODOMETRÍE s.f. (Chim.) Totalitatea metodelor oxidimetrice de dozare cantitativă a diferitelor substanțe care reacționează cu o soluție de iod. [Gen. -iei. / < fr. iodométrie]. Vezi definitia »