SEPARÁȚIE s.f. Despărțire, separare. ♦ (Jur.) Separație de bunuri = regim matrimonial în unele state, caracterizat prin păstrarea de către femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse în căsătorie; separația puterilor = principiu fundamental de organizare a unui stat, potrivit căruia în stat acționează trei puteri: legislativă, executivă și judecătorească exercitate de organe diferite, cu drept de control reciproc. [Gen. -iei. / cf. fr. séparation, lat. separatio]. Vezi definitia »

RADICULALGÍE s. f. durere surdă și continuă, datorită unei inflamații a rădăcinilor nervilor cranieni sau rahidieni. (< fr. radiculalgie) Vezi definitia »

gaștonie, gaștonii s. f. v. gaștenie. Vezi definitia »

VASODILATÁȚIE, vasodilatații, s. f. Mărire a diametrului vaselor sangvine prin relaxarea fibrelor musculare netede din pereții lor (ceea ce are drept rezultat sporirea afluxului de sânge); vasodilatare. – Din fr. vaso-dilatation. Vezi definitia »

ELECTROCROMATOGRAFÍE s. f. metodă de separare a unui amestec de substanțe sub acțiunea unui câmp electric. (< electro- + cromatografie) Vezi definitia »