REPETÍȚIE, repetiții, s. f. 1. Repetare, reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc. ◊ Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri (reîncărcându-se automat). ♦ Exercițiu făcut de către interpreți pentru pregătirea unui spectacol sau a unei audiții publice. ◊ Repetiție generală = ultima repetiție (cu decoruri și costume) făcută înainte de spectacol. ♦ Reluare de către elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de învățământ deja parcurse. 2. Procedeu sintactic-stilistic care constă în întrebuințarea de două sau de mai multe ori a aceluiași cuvânt sau a aceluiași grup de cuvinte, pentru a exprima durata, intensitatea, distribuția, progresia, succesiunea, periodicitatea sau pentru a sublinia o idee. – Din fr. répétition. Vezi definitia »

AUTOFLAGELÁȚIE, autoflagelații, s. f. Autoflagelare. – Din auto¹- + flagelație. Vezi definitia »

PRELEVÁȚIE s.f. (Rar) Prelucrare, prelevare. [Gen. -iei, var. prelevațiune s.f. / cf. fr. prélevation, it. prelevazione]. Vezi definitia »

MALTOZURÍE, maltozurii, s. f. (Med.) Prezență a maltozei în urină; cantitate de maltoză aflată în urină. – Din fr. maltosurie. Vezi definitia »

HIPERESTEZÍE, hiperestezii, s. f. Sensibilitate exagerată a unui organ de simț. – Din fr. hyperesthésie. Vezi definitia »