DEJIVRÓR s.n. v. degivror. Vezi definitia »

CONSTATATÓR, -OÁRE, constatatóri, -oáre, adj. (Jur.) Care are valoare de constatare, atestare, dovadă. ◊ Act constatator, înscris constatator. (din constata + suf. -(a)tor) [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »

obór (oboáre), s. n. – 1. Țarc de vite, loc îngrădit. – 2. Tîrg de vite. – Mr., megl. ubor. Bg., sb., slov. obor, din sl. obora (Miklosich, Slaw. Elem., 92; Cihac, II, 221; Conev 81), cf. pol. obora „grajd”, ngr. ỏßορός, alb. obor. E dubletul lui obor, s. n. (plumb de plasă) din rus. obora. Vezi definitia »

DELIMITATÓR, -OÁRE, delimitatori, -oare, adj. Delimitativ. – Delimita + suf. -tor. Vezi definitia »

izolator, izolatori s. m. (intl.) gardian, subofițer de poliție. Vezi definitia »