VERTICÁL, -Ă I. adj., s. f. (linie) perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcția unui fir ținut întins cu ajutorul unei greutăți atârnate la capăt. ♦ ă locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. II. s. n. semicerc mare al sferei cerești, care trece prin zenit și nadir. (< fr. vertical, lat. verticalis) Vezi definitia »

MONOSEXUÁL, -Ă adj. unisexual. (< fr. monosexual) Vezi definitia »

RETICULOENDOTELIÁL, -Ă adj. Țesut reticuloendotelial = țesut conjunctiv format din mai multe feluri de celule. [< fr. réticulo-endothélial]. Vezi definitia »

MENINGEÁL, -Ă, meningeali, -e, adj. (Anat.) Meningian. [Pr.: -ge-al] – Din germ., engl. meningeal. Vezi definitia »

CONFIGURAȚIONÁL, -Ă adj. configurativ. (< engl. configurational) Vezi definitia »