MAGNETIZÁȚIE, magnetizații, s. f. Mărime care indică gradul de magnetizare al unui corp; intensitate de magnetizare. – Din fr. magnétisation. Vezi definitia »

PATROCLINÍE s. f. ereditate paternă. (< fr. patroclinie) Vezi definitia »

STOMATORAGÍE s. f. hemoragie bucală. (< fr. stomatorragie) Vezi definitia »

temelíe (-íi), s. f. – Temei, fundament. – Mr. θimel’u, megl. timel’ à. V. sb. temelije (Candrea; Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 141), este dubletul cuvîntului anterior. – Der. temeli (var. temelii, temeliici), vb. (a fonda, a crea), înv. Der. de la tc. temel (Meyer, Alb. St., IV, 55; Lokotsch 2062) este improbabilă. Vezi definitia »

EMBRIOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază embrionul în dezvoltarea lui. [Gen. -iei. / < fr. embryologie, cf. gr. embryon – embrion, logos – studiu]. Vezi definitia »