INDUCTÁNȚĂ s. f. mărime egală cu raportul dintre fluxul magnetic care străbate un circuit și intensitatea curentului care îl produce; inductivitate. (< fr. inductance) Vezi definitia »

PATOGENÉZĂ s.f. Patogenie. [< fr. pathogenèse, cf. gr. pathos – boală, genesis – naștere]. Vezi definitia »

PELAGROZÍNĂ s. f. Substanță toxică aflată în bobul de porumb alterat. – Din fr. pellagrosine. Vezi definitia »

STENÓZĂ s.f. (Med.) Îngustare (patologică) a unui canal sau a unui orificiu din organism. // -stenoză – element secund de compunere savantă cu semnificația „îngustare”, „strâmtare”. [< fr. sténose, cf. gr. stenos – strâmt]. Vezi definitia »

AEROSTÁTICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază echilibrul gazos (mai ales al maselor de aer). ♦ Tehnica construirii și dirijării aerostatelor. [Gen. -cii / < fr. aérostatique]. Vezi definitia »