AUTOTIPÍE s.f. (Poligr.) 1. Procedeu fotochimic de executare a unui clișeu într-o singură culoare, nuanțele de umbră și de lumină fiind redate prin descompunerea imaginii în puncte sau în linii. V. similigravură. 2. Clișeu obținut prin autotipie (1). [<fr. autotypie]. Vezi definitia »

STEREORADIOSCOPÍE s. f. radioscopie cu vedere binoculară, care dă senzația de relief. (< fr. stéréoradioscopie) Vezi definitia »

HEMISPONDILÍE s. f. malformație congenitală a coloanei vertebrale, caracterizată prin absența a jumătate din vertebre. (< fr. hémispondylie) Vezi definitia »

ADECVÁȚIE s.f. Faptul, însușirea de a fi adecvat; echivalență perfectă; adecvare. [< fr. adéquation]. Vezi definitia »

buralie, buralii s. f. automobil. Vezi definitia »