PLASMÓN s. m. 1. particulă fictivă cu care este descrisă mișcarea de ansamblu a purtătorilor de sarcină (electroni sau ioni) dintr-o plasmă. 2. plasmotip. (< germ. Plasmon, fr. plasmon) Vezi definitia »

OREIÓN, oreioane, s. n. Boală contagioasă și epidemică de natură virotică, frecventă la copii, care se manifestă prin febră și prin inflamarea glandelor salivare parotide. [Pr.: -re-ion] – Din fr. oreillons. Vezi definitia »

FAETÓN s.n. 1. Trăsură elegantă, înaltă și ușoară, deschisă, de diferite forme. 2. Șaretă înaltă cu două roți. // s.m. Pasăre palmipedă din mările tropicale, cu cioc ascuțit și coadă lungă. [Pron. fa-e-. / < fr. phaéton]. Vezi definitia »

ANTIPROTÓN s.m. Particulă a protonului având aceeași masă, dar sarcină electrică negativă egală cu a electronului. [< fr. antiproton]. Vezi definitia »

FON- v. fono-. Vezi definitia »