FRECÚȘ, frecușuri, s. n. Frecare. ◊ Expr. (Fam.) A trage cuiva un frecuș = a mustra sau a bate pe cineva. ♦ Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecături. – Freca + suf. -uș. Vezi definitia »

săláș (-șuri), s. n. – 1. Locuință, locaș, casă. – 2. Adăpost, refugiu. – 3. (Trans. de N.) Sicriu. – 4. Grup de familii de țigani robi, format pînă la 15 capi de familii care aparțineau aceluiași proprietar. – Var. Mold. salaș. Mag. szállás (Miklosich, Fremdw., 124; Cihac, II, 524; Gáldi, Dict., 96), cf. sb. salaš „cătun”, pol. szalasz, rus. šalaš. – Der. sălășlui, vb. (a găzdui, a adăposti; a se aciua; a locui, a trăi); sălășluință, s. f. (sălaș, domiciliu); sălășitoare, s. f. (Trans., osul-iepurelui, Onosis spinosa). Vezi definitia »

DOCĂRÁȘ, docărașe, s. n. Diminutiv al lui docar. – Docar + suf. -aș. Vezi definitia »

GHIBORȚÁȘ, ghiborțași, s. m. Diminutiv al lui ghiborț. – Ghiborț + suf. -aș. Vezi definitia »

ioldáș (-și), s. m. – Fîrtat, tovarăș. – Var. ghioldaș. Tc. yoldaș (Șeineanu, III, 71). Sec. XVIII, III, 71), înv. Vezi definitia »