PROZELITÍSM s. n. 1. zel în a face prozeliți. 2. devotament fanatic față de o religie, ideologie, doctrină. (< fr. prosélytisme) Vezi definitia »

MONOIDEÍSM s.n. Tendința atenției de a concentra întreaga activitate psihică asupra unei singure idei. ♦ Permanentizarea în conștiință a unui singur gând, a unei idei fixe. [Pron. -no-i-de-ism. / < fr. monoïdéisme]. Vezi definitia »

LANCASTERIANÍSM s. n. sistem de a preda materiile de studiu cu ajutorul elevilor mai avansați, folosiți ca monitori în clasele mai mici. (< fr. lancastérianisme, engl. lancasterianism) Vezi definitia »

FUNCȚIONARÍSM s.n. Tendința birocratică a unei persoane de a considera toate problemele numai din punctul său individual de vedere și nu din acela al interesului general; atitudine indiferentă, lipsită de interes și devotament față de munca îndeplinită; birocratism. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. fonctionnarisme]. Vezi definitia »

PROVIDENȚIALÍSM s. n. concepție idealistă și religioasă care susține că providența (1) ar determina desfășurarea evenimentelor istorice. (< fr. providentialisme) Vezi definitia »