RADIOPATOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul bolilor provocate de radiații penetrante (raze X etc.). [Gen. -iei. / < fr. radiopathologie]. Vezi definitia »

ANCHILOCHEILÍE s. f. sudare (congenitală) a buzelor. (< fr. ankylocheilie) Vezi definitia »

NANOMELÍE s.f. Anomalie congenitală constând din scurtarea anormală a unuia sau a mai multor membre. [Gen. -iei. / < fr. nanomélie, cf. gr. nanos – pitic, melos – membru]. Vezi definitia »

IMBIBÍȚIE s.f. (Biol.) Acțiunea de a (se) îmbiba; saturare cu un lichid. ♦ Pătrundere a unui lichid în țesuturi. [Gen. -iei. / < fr. imbibition]. Vezi definitia »

METACROMAZÍE s.f. Însușirea de a se colora diferit față de colorantul utilizat sau față de țesuturile din jur; metacromatism. [Gen. -iei. / < fr. métachromasie]. Vezi definitia »