MANÚBRIU, manubrii, s. n. 1. (Zool.) Formație tubulară a corpului meduzelor, unde se află orificiul buco-anal. 2. Structură anatomică în formă de mâner. – Din fr., lat. manubrium. Vezi definitia »

INTERFLÚVIU s. n. porțiune de teren care desparte două văi. (< fr. interfluve) Vezi definitia »

cișníu (-íuri), s. n. – Prețuire, apreciere. Tc. çeșni (Loebel 242). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

CAICCÍU, caiccii, s. m. Conducător de caic. – Tc. kayikçi. Vezi definitia »

OFÍCIU s. n. 1. serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ♦ ~ diplomatic = misiune diplomatică pe lângă o organizație internațională; din ~ = fără a fi cerut, ca un serviciu obligatoriu; (în mod) oficial. 2. funcție, îndatorire, slujbă. 3. (pl.) servicii, ajutoare, înlesniri. ♦ bune ĩi = intervenție diplomatică a unui stat în vederea împăcării unor state în litigiu sau beligerante. 4. slujbă religioasă. 5. mică încăpere lângă sufragerie, în care se depozitează cele necesare pentru servirea mesei. (< lat. officium, germ. Offizium, fr. office) Vezi definitia »