úimă (-me), s. f. – Tumoare purulentă. – Var. udmă, Maram. moimă. Origine incertă. Dacă s-ar porni de la ultima var., e posibil să fie vorba de un der. de la rădăcina expresivă mom-, cf. momîie, mămăruță, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură”. Miklosich, Lexicon, 1944, preferă să se pornească de la sl. ujmati „a sustrage”, cf. uimi. În general se pornește de la udmă, pentru a se ajunge la gr. οἴδημα, oἰδμα (Tiktin; Diculescu, Elementele, 477; Candrea, după Cihac, II, 710, din gr. ὄγϰωμα); dar această var. pare dubioasă și oricum der. este dificilă fonetic. Pentru repartiția var., cf. ALR, I, 113. Vezi definitia »

GUANIDÍNĂ s.f. Substanță organică solidă, care se găsește în natură în aminoacizi. [Pron. gua-. / < fr. guanidine]. Vezi definitia »

CETÉNĂ s. f. gaz cu miros înecăcios obținut prin piroliza acetonei. (< fr. cétène) Vezi definitia »

MUIERÚȘCĂ, muieruște, s. f. 1. Diminutiv al lui muiere¹; muierușă. 2. (Înv. și reg.) Femelă. – Muiere¹ + suf. -ușcă. Vezi definitia »

AEROFRÂNĂ s. f. frână aerodinamică. (după fr. aérofrein) Vezi definitia »