DÍJMĂ, dijme, s. f. Dare care reprezenta a zecea parte din produsele principale, percepută de stăpânii feudali de la producătorii direcți; (mai târziu) formă de rentă funciară feudală, care consta în cedarea de către țăran proprietarului funciar a unei părți din producția obținută de pe bucata de pământ primită de la acesta spre a fi lucrată. – Din sl. dižma. Vezi definitia »

FILMOTÉCĂ, filmoteci, s. f. 1. Colecție de filme cinematografice clasate într-o ordine sistematică. 2. Loc special amenajat pentru păstrarea filmelor cinematografice. – Din fr. filmothèque. Vezi definitia »

VERGÉNȚĂ, vergențe, s. f. (Fiz.) Mărime caracteristică unui sistem optic centrat, egală cu inversul distanței focale. – Din fr. vergence. Vezi definitia »

CAFELÚȚĂ, cafeluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui cafea (2). 2. (La pl.) Numele a două varietăți de plante erbacee din familia leguminoaselor: a) plantă cu tulpina cilindrică ramificată, cu flori albe sau albăstrii, cultivată pentru nutreț (Lupinus albus); b) plantă ornamentală cu flori mari, albe, cu pete albastre, dispuse în formă de spic (Lupinus varius). Vezi definitia »

FRANCATÚRĂ, francaturi, s. f. Ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență. – Franca + suf. -tură. Vezi definitia »