PANSLAVÍSM s. n. Curent politic apărut în sec. XIX, care urmărea unirea într-un singur stat a tuturor popoarelor slave. – Din fr. panslavisme. Vezi definitia »

FRACȚIONÍSM s. n. acțiune desfășurată de o fracțiune (2). (< fr. fractionnisme) Vezi definitia »

POLISILOGÍSM s. n. raționament deductiv complex, din două sau mai multe silogisme unite, concluzia silogismului anterior (prosilogism) devenind una dintre premisele silogismului următor (episilogism). (< fr. polysyllogisme) Vezi definitia »

ALEXANDRINÍSM s.n. 1. Ansamblu de manifestări ale civilizației elenistice din Alexandria. 2. Sistem filozofic al școlii alexandrine. ♦ (Fig.) Caracter erudit, subtil și decadent al unei arte, al unei filozofii. [< fr. alexandrinisme]. Vezi definitia »

NEOCATOLICÍSM s. n. Doctrină a catolicismului care încearcă să apropie și să adapteze vechile principii și teorii ale catolicismului la problemele lumii contemporane. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholicisme. Vezi definitia »