pravédnic, pravédnici, adj., s.m. (înv.) (om) drept, cinstit, bun (moralicește). Vezi definitia »

TÚRCIC, -Ă, turcici, -ce, adj. (În sintagma) Limbă turcică = (la pl.) familie de limbi înrudite vorbite pe un teritoriu aflat între sud-estul Europei, Siberia și China; (și la sg.) fiecare dintre limbile care aparțin acestei familii. ♦ (Despre populații, popoare) Care aparține familiei de limbi mai sus definite. – Turc + suf. -ic. Vezi definitia »

BITRONCÓNIC, -Ă adj. În forma a două trunchiuri de con cu baza comună. // s.n. Vas cu această formă, răspândit la noi cu deosebire în prima epocă a fierului. [< bi- + tronconic]. Vezi definitia »

smerélnic, smerélnică, adj. (înv.) supus preceptelor religioase, cucernic, smerit, credincios, evlavios, pios. Vezi definitia »

CAMELEÓNIC, -Ă adj. caracteristic cameleonului. ◊ (despre oameni) versatil. (< fr. caméléonique) Vezi definitia »