PARAPLEXÍE s.f. Paralizie care nu afectează decât o parte a corpului. [Gen. -iei. / < fr. paraplexie]. Vezi definitia »

INDICANURÍE, indicanurii, s. f. (Fiziol.) Prezență a indicanului în urină; cantitate de indican prezentă în urină. – Din fr. indicanurie. Vezi definitia »

OSTEOTOMÍE, osteotomii, s. f. Rezecție a unui os, făcută cu scopul de a remedia o diformitate a acestuia sau în scop terapeutic. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéotomie. Vezi definitia »

NATUROTERAPÍE s.f. (Med.) Valorificare a remediilor naturale în tratarea anumitor boli. [Gen. -iei. / cf. lat. natura – natură, gr. therapeia – tratament]. Vezi definitia »

CROMOTERAPÍE s. f. tratare a unor maladii prin utilizarea luminii colorate. (< fr. chromothérapie) Vezi definitia »