HIPERTENSÍV, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de hipertensiune. (< fr. hypertensif) Vezi definitia »

EPURATÍV, -Ă adj. de natură a epura, purificator. (< fr. épuratif) Vezi definitia »

IMPERATÍV, -Ă I. adj. 1. care exprimă un ordin; poruncitor. ♦ mod ~ (și s. n.) = mod verbal care exprimă o poruncă, un îndemn, etc.; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care cuprinde un asemenea mod. 2. care se impune ca o necesitate absolută. II. s. n. 1. necesitate categorică ce se impune necondiționat; obligație. 2. ~ categoric = (la Kant) principiu aprioric al „rațiunii practice” care fixa, în conștiința umană, norme morale universal valabile și veșnice. (< lat. imperativus, fr. impératif) Vezi definitia »

INTEROCEPTÍV, -Ă adj. (Despre senzații) Care informează asupra propriului corp, în special asupra activității organelor viscerale. [Cf. fr. intéroceptif]. Vezi definitia »

EXEMPLIFICATÍV, -Ă adj. care exemplifică; exemplificator. (< it. esemplificativo) Vezi definitia »