SUPLETÍV, -Ă, supletivi, -e, adj. 1. (Despre forme gramaticale) Care completează, care întregește ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt. 2. (Despre o normă legală) Care se aplică în măsura în care părțile nu stabilesc altfel prin actele juridice pe care le încheie; facultativ. – Din fr. supplétif. Vezi definitia »

RETÍV, -Ă adj. îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. (< fr. rétif) Vezi definitia »

HIPOTENSÍV, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de hipotensiune. // adj., s.n. (Medicament) care determină scăderea tensiunii arteriale. [< fr. hypotensif]. Vezi definitia »

REZUMATÍV, -Ă adj. (și adv.) care rezumă; pe scurt, succint, concis. (< rezuma + -/t/iv) Vezi definitia »

APLICATÍV, -Ă adj. Cu caracter de aplicație; aplicabil. [< fr. applicatif]. Vezi definitia »