DIFLUÉNȚĂ, difluențe, s. f. Împărțire a cursului unei ape curgătoare în două brațe, la vărsarea ei în altă apă curgătoare. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. diffluence. Vezi definitia »

SUBSTÁNȚĂ s. f. 1. corp cu compoziție și structură chimică omogenă. ◊ materie. 2. categorie filozofică desemnând esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, precum și ceea ce există de sine stătător. ◊ substratul permanent al tuturor transformărilor. 3. (fig.) partea fundamentală, constitutivă a unui lucru; esență, esențial. (< fr. substance, lat. substantia) Vezi definitia »

PENÍNSULĂ s. f. întindere de pământ care înaintează în mare. (< fr. péninsule, lat. paeninsula) Vezi definitia »

LEGUMICULTÚRĂ, legumiculturi, s. f. Ramură a agriculturii care se ocupă cu teoria și practica cultivării legumelor. – Din legumă + cultură. Vezi definitia »

PROPAGÚLĂ s.f. (Biol.) Formație de celule filamentoase sau frunzoase la alge care asigură înmulțirea vegetativă. [< fr. propagule]. Vezi definitia »