TURÍSM s.n. 1. Sport constând din parcurgerea pe jos sau cu un vehicul a unor regiuni pitorești sau interesante din punct de vedere istoric, geografic etc.; drumeție. ♦ Activitate prestatoare de servicii care se ocupă cu organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement și de recreare sau în alte scopuri. 2. Autoturism. [< fr. tourisme, it. turismo]. Vezi definitia »

BOGOMILÍSM s. n. Doctrină și sectă religioasă medievală de origine gnostică, răspândită mai ales în Bulgaria, care nu recunoștea biserica creștină și tainele ei, nici autoritatea statului. – Din Bogomil (nume propriu) + suf. -ism. Vezi definitia »

INTELECTUALÍSM s. n. 1. Concepție potrivit căreia intelectul (rațiunea) este capabil(ă) de a înțelege lumea. 2. Doctrină potrivit căreia procesele afective și voliționale se reduc la cele intelectuale. 3. Doctrină care reduce actul moral la cunoaștere, considerând că înțelegerea binelui implică săvârșirea lui. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. intellectualisme. Vezi definitia »

CICLOTURÍSM s.n. Turism practicat cu bicicleta. [< fr. cyclotourisme]. Vezi definitia »

HIRSUTÍSM s. n. creștere exagerată a pilozității, ca urmare a unor tulburări endocrine; hipertricoză, politrichie. (< fr. hirsutisme) Vezi definitia »