COMPLEMÉNT, complemente, s. n. 1. Ceea ce se adaugă la ceva spre a-l întregi; complinire. 2. Parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau un adverb. 3. Substanță de natură proteică prezentă în serul normal și care participă la procesul imunității. – Din fr. complément, lat. complementum. Vezi definitia »

TRUCULÉNT, -Ă, truculenți, -te, adj. Aspru, violent, brutal. – Din fr. truculent, lat. truculentus. Vezi definitia »

CONSULTÁNT, -Ă s. m. f. 1. specialist al unei instituții etc. care dă consultații. 2. profesor universitar pensionat care ține cursuri (facultative), are ore de consultație și conduce doctoranzi. 3. specialist în consultanță. (< fr. consultant, rus. konsultant) Vezi definitia »

AMBETÁNT, -Ă, ambetanți, -te, adj. (Rar) Plicticos, plictisitor. – Din fr. embêtant. Vezi definitia »

FORMÁNT, formanți, s. m. (Fon.) Zonă de maximă relevanță a unui spectru acustic. ♦ (Fon.) Zonă de armonice amplificate prin rezonanța cavităților supraglotice, definitorii pentru formarea timbrului vocalic. – Din fr. formante. Vezi definitia »