MONOCÓRD, -Ă adj. (Despre instrumente muzicale) Cu o singură coardă. ♦ (Fig.) Monoton, uniform, inexpresiv. // s.n. Instrument cu o singură coardă, folosit pentru a determina raporturile numerice ale sunetelor și a acorda alte instrumente. [< fr. monocorde, cf. gr. monos – unic, chorde – coardă]. Vezi definitia »

GHEPÁRD s.m. Animal felin din Asia și din Africa, cu picioarele lungi și cu blana gălbuie acoperită cu pete negricioase. [< fr. guépard, cf. it. gattopardo]. Vezi definitia »

BILIÁRD² s.n. Bilion. [Pron. -li-ard. / < fr. billard]. Vezi definitia »

RACÓRD s. n. 1. legătură, contact (între părțile unei lucrări, instalații etc.). ♦ ~ olandez = holendru (1). 2. element de legătură între două țevi, conducte etc. 3. porțiune dintr-un circuit electric care leagă un aparat, o instalație etc. cu rețeaua electrică de distribuție. 4. (cinem.) legătură între două secvențe de film, între două benzi de sunet. (< fr. raccord) Vezi definitia »

BABÓRD s. n. 1. partea din stânga a unei nave (privind dinspre pupă). 2. marginea stângă a fuzelajului unei aeronave. (<fr. bâbord) Vezi definitia »