CORNIȘÓN s.m. Varietate de castraveți care se folosesc mai ales pentru conservare în oțet. [< fr. cornichon]. Vezi definitia »

TEUTÓN, -Ă adj., s. m. f. 1. (locuitor) din vechea Germanie. ◊ (s. f.) limbă germanică din evul mediu; gotica veche. 2. (membru) care aparținea ordinului teutonic. (< fr. teuton) Vezi definitia »

baston Vezi definitia »

BILÓN I. s. m. 1. aliaj monetar în compoziția căruia intră în cea mai mare parte sau exclusiv metale comune. 2. monedă divizionară, cu valoare intrinsecă, inferioară valorii sale nominale. II. s. n. ridicătură de pământ de-a lungul unui rând de plante cultivate. (< fr. billon) Vezi definitia »

AFÓN, -Ă adj. 1. Care și-a pierdut vocea. ♦ Care cântă fals, care n-are voce sau simț muzical. 2. Consoană afonă = Consoană care se articulează fără vibrarea coardelor vocale; consoană surdă. [< fr. aphone, cf. gr. aphonos < a – fără, phone – voce]. Vezi definitia »