RETENTÍV, -Ă adj. Referitor la retenție; cu caracter de retenție. [Cf. it. retentivo]. Vezi definitia »

POSTCURATÍV, -Ă, postcurativi, -e, adj. De după o cură (balneară). – Post¹- + curativ. Vezi definitia »

NEMILOSTÍV, -Ă, nemilostivi, -e, adj. Nemilos. – Ne- + milostiv. Vezi definitia »

JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif. Vezi definitia »

FACTITÍV, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif. Vezi definitia »