FONÉM s.n. (Lingv.) Cea mai mică unitate fonică a limbii care are funcția de a deosebi învelișul sonor al cuvintelor și al morfemelor. [Pl. -me, -muri. / < fr. phonème, cf. gr. phonema]. Vezi definitia »

SACHÉM s. m. membru al consiliului la unele triburi indiene din America de Nord. (< fr. sachem) Vezi definitia »

PROZODÉM s. n. element prozodic cu rol distinctiv. (< fr. prosodème) Vezi definitia »

MONÉM s.n. (Lingv.) Cea mai mică unitate lingvistică dotată cu semnificație. [< fr. monème]. Vezi definitia »

SEMÉM, sememe, s. n. (Lingv.) Unitate de semnificație a unui cuvânt alcătuită din mai multe seme. – Din fr. sémème. Vezi definitia »