REFRACTOMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor și pentru studierea altor proprietăți legate de valorile acestor indici. – Din fr. réfractométrie. Vezi definitia »

NEOMENÍE, neomenii, s. f. Lipsă de omenie; faptă de om neomenos; cruzime, sălbăticie. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenie. Vezi definitia »

SPLENOTOMÍE s. f. incizie a splinei. (< fr. splénotomie) Vezi definitia »

ARHEOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul trecutului istoric al societății omenești, al stadiului la care a ajuns societatea omenească în diverse epoci, pe baza monumentelor, a obiectelor de artă etc., aparținând diferitelor culturi materiale din antichitate, din evul mediu etc., descoperite prin săpături. [Pron. -he-o-, gen. -iei. / < fr. archéologie, cf. gr. archaios – vechi, logos – studiu]. Vezi definitia »

ATELOPODÍE s. f. anomalie în dezvoltarea defectuoasă a picioarelor. (< engl. atelopodia) Vezi definitia »