ORCHÉSTRĂ s.f. 1. Partea cea mai joasă a teatrelor antice grecești, unde se executau dansurile și în care stătea corul. 2. Ansamblu de instrumentiști care execută compoziții muzicale la diferite instrumente. 3. Loc (situat de obicei între scenă și public) unde stă orchestra într-un teatru etc. [Var. orhestră s.f. / cf. fr. orchestre, it., lat. orchestra]. Vezi definitia »

holéră (holére), s. f. – 1. Boală epidemică gravă. – 2. Plantă spinoasă, Xanthium spinosum. – Mr. huleră. Ngr. χολέρα, cf. bg. holera (Cihac, II, 140, din sl. cholera). Vezi definitia »

momárcă s.f. (reg.) femeie greoaie, urâtă și proastă. Vezi definitia »

POLINEVRÍTĂ s. f. inflamație de natură infecțioasă sau toxică a mai multor nervi. (< fr. polynévrite) Vezi definitia »

ALBAIULIÁNCĂ, albaiuliénce, s.f. Femeie născută și crescută în municipiul Alba Iulia sau județul Alba. ♦ Locuitoare din municipiul Alba Iulia sau județul Alba. (din albaiulian + suf. -că) Vezi definitia »