ascét (ascéți), s. m. – Pustnic, sihastru. – Var. (înv.) aschit, aschet. Ngr. ἀσϰητής „obișnuit (cu viața ascetică)” și modern din fr. (cf. Murnu 7). Sec. XVII. – Der. ascetic, adj., din fr.; ascetism, s. n., din fr.: aschitac (var. aschitean), s. m. (înv., ascet). Vezi definitia »

swwet Vezi definitia »

GET-BEGÉT adj. invar. (Despre oameni) Autentic, adevărat, neaoș. – Din tc. cet-beced. Vezi definitia »

NONOLÉT s.n. (Muz.) Grup de nouă note, de durată egală cu cea a opt note obișnuite. [< germ. Nonolett, cf. lat. nonus – al nouălea]. Vezi definitia »

LAZARÉT s. n. (rar) spital de boli contagioase. (< fr. lazaret) Vezi definitia »