PALATOGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică a punctelor de contact ale limbii cu suprafața palatului. (< fr. palatogramme) Vezi definitia »

sădélcă (-ci), s. f. – Pernuță la harnașamentul cailor. – Var. sedelcă, sidelcă. Rus. sĕdelka, din sĕdlo „scaun” (Cihac, II, 322; Iordan, Dift., 95; Conev 95), cf. bg. sĕdjalka. În Mold. Vezi definitia »

SUBÁRBĂ s.f. (Mar.) Parâmă care susține bompresul unei nave. [Cf. fr. sous-barbe]. Vezi definitia »

ARCHEBÚZĂ s. f. armă de foc din evul mediu, asemănătoare cu pușca. (< fr. arquebuse) Vezi definitia »

SEXTÍNĂ s. f. 1. poezie cu formă fixă, din șase strofe a câte șase dexasilabe și cu rime repetate într-o anumită ordine. ◊ strofă de șase versuri. (< fr. sextine) Vezi definitia »