INTERLOCUTÓRIU, -IE adj. (jur.) cu caracter de interlocuțiune; interlocutiv. (< fr. interlocutoire) Vezi definitia »

sărbătóriu, sărbătóri, s.m. (înv.) cel care sărbătorește, care serbează, care ia parte la o sărbătoare. Vezi definitia »

TRIPÚDIU s.n. 1. (Ant.) Dans ritmic al preoților salii din Roma antică. 2. (Liv.; fig.) Sărbătorire mare, manifestație zgomotoasă. ♦ Exuberanță, exultare. [Pron. -diu. / < lat. tripudium – dans în trei timpi, cf. it. tripudio]. Vezi definitia »

TURBURÍU, -ÍE adj. v. tulburiu. Vezi definitia »

NEVÍU adj. v. MONERĂ. (Biol.) Protozoar ipotetic, fără nucleu, care ar face trecerea de la materia nevie la cea vie. [DEX '98] Vezi definitia »