răpciúgă (răpciúgi), s. f. – Respirație grea, morvă. Origine obscură. Fără îndoială de origine sl., probabil în loc de *răpștiugă, de la răpști „a murmura”; pentru semantism, cf. sb. hropati „a sufla greu” față de hropotnija „gripă”, bg. hropotnica „catar”, rus. sapĕtĭ „a sforăi” față de sap „răpciugă” (Cihac, II, 306). – Der. răpciugos, adj. (cu răpciugă). Vezi definitia »

TĂRĂGĂNEÁLĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [Var.: tărăgăiálă s. f.] – Tărăgăna + suf. -eală. Vezi definitia »

AUTOBÁZĂ, autobaze, s. f. Centru de exploatare și de întreținere a unui număr de autovehicule. – Din auto² + bază. Vezi definitia »

POSTCÚRĂ s. f. perioadă de repaus, recomandată într-o stațiune, după efectuarea unei cure (balneare). (< fr. postcure) Vezi definitia »

MANIÉRĂ s. f. 1. (pl.) fel de a se purta în societate; comportare corectă și cuviincioasă. 2. fel, mod, procedeu. ◊ ansamblu de procedee și mijloace de expresie caracteristice unui artist, scriitor etc. 3. afectare, artificialitate în stil. (< fr. manière) Vezi definitia »