TRIMORFÍSM s. n. Posibilitatea pe care o au unele substanțe de a cristaliza în trei sisteme diferite. – Din fr. trimorphisme. Vezi definitia »

HUMEÍSM s.n. Concepția filozofului englez Hume. [Pron. hü-me-ism. / < fr. humeisme, cf. David Hume – filozof, economist și istoric englez]. Vezi definitia »

NEUTRALÍSM s. n. 1. doctrină implicând refuzul de a lua poziție față de un eveniment internațional, de a adera la o alianță militară. 2. tip de relații biotice între indivizii a două specii (populații), care nu utilizează aceeași sursă de hrană. (< fr. neutralisme) Vezi definitia »

MONOMORFÍSM s.n. (Mat.) Homomorfism injectiv. [Cf. gr. monos – unic, morphe – formă]. Vezi definitia »

NEOTOMÍSM s.n. Curent filozofic idealist-obiectiv contemporan, care reînvie doctrina scolastică a lui Toma d'Aquino și prin care se încearcă concilierea științei cu religia; neoscolastică. [Cf. fr. néo-thomisme]. Vezi definitia »