ETEROGÉN, -Ă, eterogeni, -e, adj. 1. (Despre elementele unui întreg) Diferit, felurit, deosebit; (despre un întreg) compus din elemente diferite. ♦ Cu origine sau proveniență deosebită. 2. (Înv.; în sintagma) Substantiv eterogen = substantiv neutru. – Din fr. hétérogène. Vezi definitia »

boánghen (-ghină), adj. – Ungur (termen depreciativ). Sl. vagrinŭ „ungur” (DAR). Se aplică uneori și românilor din Trans. Vezi definitia »

ZNÁMEN s. n. Distincție militară. (din rus. znamenĩ) Vezi definitia »

IZOPRÉN, izopreni, s. m. Hidrocarbură nesaturată prin a cărei polimerizare se obține cauciucul. – Din fr. isoprène. Vezi definitia »

MIOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima epocă a neogenului. (< fr. miocène) Vezi definitia »