NARCOTÍNĂ s.f. Alcaloid care se extrage din opiu, fără acțiune narcotică, întrebuințat ca înlocuitor al chininei. [< fr. narcotine]. Vezi definitia »

stăpânișoáră, stăpânișoáre, s.f. (reg.) stăpânică. Vezi definitia »

BELOTĂ s. f. joc de cărți. (< fr. belote) Vezi definitia »

cășunătúră s.f. (pop., înv.) 1. durere neașteptată. 2. capriciu. Vezi definitia »

țúică (-ci), s. f. – Vinars de prune, băutură tipică a țăranilor rom. Origine necunoscută, dar probabil creație expresivă. Cf. sb., cr. cujka (Cihac, II, 437), care provine din rom., ca și săs. tsuikĕ. – Der. țuicar, s. m. (fabricant de țuică); țuicărie, s. f. (alambic). Vezi definitia »