HÚMERUS s.n. Osul brațului de la umăr până la cot. [< fr. humérus, cf. lat. humerus]. Vezi definitia »

HIPOTALÁMUS s. n. regiune a encefalului situată la baza creierului. (< fr. hypothalamus) Vezi definitia »

STRATOCÚMULUS s.n. Formație compusă din nori cumulus și stratus cu bază ondulată, situați la o altitudine medie de 2000 m; cumulostratus. [< fr. strato-cumulus]. Vezi definitia »

VÓLVULUS s. n. Ocluziune intestinală provocată de o răsucire a intestinului subțire sau a colonului pelvian, care are drept consecință tulburări grave ale circulației, necroza peretelui intestinal etc. – Din volvulus. Vezi definitia »

TÓNUS s.n. Stare de funcționare latentă a mușchilor sau a nervilor în repaus, în măsură a se modifica la intervenția diverșilor excitanți. ♦ (Fig.) Energie, vigoare. [< fr., lat. tonus, cf. gr. tonos]. Vezi definitia »