HEMANGIECTAZÍE s. f. dilatație a vaselor sangvine. (< fr. hémangiectasie) Vezi definitia »

ARHEOCHIMÍE s. f. disciplină a chimiei în slujba arheologiei. (< arheo- + chimie) Vezi definitia »

ETERONOMÍE s.f. (Fil.) Principiu potrivit căruia voința subiectului nu are în sine rațiunea propriei acțiuni, ci derivă din rațiuni externe. ♦ Caracterul a ceea ce este eteronom. [Gen. -iei, var. heteronomie s.f. / < fr. hétéronomie, cf. gr. heteros – altul, nomos – lege]. Vezi definitia »

CONJÚNCȚIE s. f. 1. parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții sau cuvinte cu aceeași funcție sintactică. 2. (log.) conectiv („și”) caracterizat prin aceea că expresia alcătuită cu ajutorul său este adevărată numai dacă toate propozițiile componente sunt adevărate și falsă, când cel puțin una dintre componente este falsă. 3. figură de stil care enunță o observație din asocierea unor aspecte de viață contradictorii. 4. poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. (după fr. conjonction, lat. coniunctio) Vezi definitia »

energíe (energíi), s. f. – 1. Capacitate a unui sistem de a efectua un lucru mecanic. – 2. Forță, tărie, putere. – Var. (înv.) energhie. Gr. ἐνέργεια (sec. XVIII, cf. Gáldi 178), și modern din fr. énergie. – Der. energic, adj.; energetic, adj. Vezi definitia »