ECLECTÍSM s. n. 1. îmbinare mecanică a unor idei, concepții, puncte de vedere eterogene și opuse. ◊ lipsă de consecvență în convingeri, în teorii. 2. sistem de concepții care, fără a se întemeia pe idei originale, alege din diverse sisteme de gândire ceea ce pare mai adecvat. ◊ (arhit., arte) îmbinare necritică a unor elemente luate din stiluri diferite sau din diferitele mijloace personale de exprimare ale unor artiști consacrați. (< fr. éclectisme) Vezi definitia »

LEGITIMÍSM s. n. Teorie care proclamă drept principiu fundamental dreptul inalienabil la tron al dinastiilor legitime (răsturnate în urma unor evenimente sociale sau politice) și puterea absolută a acestora. – Din germ. Legitimismus. Vezi definitia »

MITOLOGÍSM s. n. explicare a miturilor. ◊ pasiune pentru mitologie. (< fr. mythologisme) Vezi definitia »

PSITACÍSM s. n. 1. tulburare de vorbire în repetarea mecanică a celor auzite sau citite, fără a le înțelege. 2. (fig.) imitație, maimuțăreală. (< fr. psittacisme) Vezi definitia »

SCOTOFOBÍSM s. n. reacție a organismului față de întuneric. (< fr. scotophobisme) Vezi definitia »