TRIPARTÍȚIE s. f. împărțire în trei părți egale. (< fr. tripartition, lat. tripartitio) Vezi definitia »

DOXOLOGÍE s.f. Moment în liturghia creștină în care se face glorificarea lui Cristos. [Gen. -iei. / < fr. doxologie, cf. gr. doxa – glorie, logos – vorbire]. Vezi definitia »

HIPOFIBRINEMÍE s. f. diminuare a cantității de fibrină în cheagul sangvin. (< fr. hypofibrinémie) Vezi definitia »

HIPONASTÍE s.f. (Biol.) Creștere mai rapidă a suprafeței dorsale a unui organ vegetal plat (frunză, petală) decât a celei ventrale, care devine astfel concavă. [< fr. hyponastie]. Vezi definitia »

MORFOLOGÍE s. f. 1. știință care studiază forma și structura organismelor animale și vegetale. ♦ ~ a artei = studiu analitic al formei, al structurii unei opere de artă; ~ terestră = geomorfologie; ~ a solului = ramură a științei solului care studiază constituția profilurilor de sol. 2. parte a structurii gramaticale a unei limbi cuprinzând regulile de modificare a formei cuvintelor; parte a gramaticii care studiază aceste reguli. 3. formă, structură; aspect general. (< fr. morphologie) Vezi definitia »