SPLÍNĂ, spline, s. f. 1. Organ anatomic intern, moale și spongios, de culoare roșie-violetă, situat în partea superioară stângă a cavității abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depozitează sângele etc. ◊ Loc. adj. Fără splină = (despre animale) care este rezistent la fugă, care nu obosește; (despre oameni) care muncește intens fără să obosească. ◊ Expr. A i se pune cuiva splina =a simți dureri acute la splină, din cauza fugii, a mersului repede etc. 2. Plantă erbacee cu frunze în formă de splină (1) și cu flori galbene-aurii; splinuță (1) (Chrysosplenium altrenifolium). – Din ngr. splína. Vezi definitia »

MICANÍTĂ s.f. Material obținut prin aglomerarea cu șelac a fragmentelor de mică, folosit ca izolant electric. [< fr. micanite]. Vezi definitia »

tríncă s. f. – Trinchet, pînză de trinchet. Sp. trinca, fără îndoială prin mijlocire orientală. Vezi definitia »

PIPERÍNĂ s. f. alcaloid în piper. (< fr. pipérine) Vezi definitia »

ESEÍSTICĂ eseistici, s.f. – V. eseistic (2) [DEX'98] Vezi definitia »