ALALÍE, alalii, s. f. (Med.) Incapacitate de a vorbi sau de a pronunța unele sunete; logoplegie. – Din fr. alalie. Vezi definitia »

TARSOTOMÍE s. f. 1. secționare a articulației tarsului¹. 2. operație în caz de entropion, constând în a rezeca o parte a cartilajului tarsian. (< fr. tarsotomie) Vezi definitia »

ANACLORHIDRÍE s. f. absența acidului clorhidric din sucul gastric; aclorhidrie. (< fr. anachlorhydrie) Vezi definitia »

BELIZARIE (c. 504-565), general bizantin. A înăbușit răscoala Nika. A luptat împotriva vandalilor, ostrogoților și perșilor, lărgind hotarele Imp. Bizantin în N Africii, în Pen. Italică și Asia. Vezi definitia »

INTERGLACIÁȚIE s. f. interval de timp între două glaciații; interglaciar (II). (< fr. interglaciation) Vezi definitia »