ELECTROTÉHNICĂ s.f. Ramură a tehnicii care studiază aplicațiile industriale ale electricității. [Gen. -cii. / cf. fr. électrotechnique]. Vezi definitia »

MIZÉNĂ s. f. catarg al unei nave, între botul acesteia și arborele central. (< fr. misaine) Vezi definitia »

becáță (becáțe), s. f. – Pasăre (Scolopax rusticola). – Var. becaț, bicaț. It. beccaccia, prin intermediul ngr. μπεϰάτζα (DAR și REW 1013 derivă direct din fr. bécasse). – Der. becațină, s. f. (becață, Gallinago media), din fr. bécassine contaminat cu becață. Vezi definitia »

RACLÉTĂ s. f. (tehn.) lamă răzuitoare. ◊ lamă de oțel foarte subțire care îndepărtează excesul de cerneală de pe suprafața cilindrică a formei de tipar la mașinile de tipar adânc. (< fr. raclette) Vezi definitia »

DEHIDROGENÁZĂ s. f. enzimă care catalizează oxidarea substanțelor prin eliminarea ionilor de hidrogen. (< fr. déhydrogénase) Vezi definitia »