REVENDICATÍV, -Ă adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit. [Cf. fr. revendicatif]. Vezi definitia »

DISOCIATÍV, -Ă adj. Care disociază. [< disocia + -(t)iv]. Vezi definitia »

TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif. Vezi definitia »

CONTRASTÍV, -Ă adj. care pune în evidență, accentuează un contrast. ♦ (lingv.) analiză ~ ă = metodă care explică fenomenele lingvistice prin analiza diferențelor dintre limbi sau dintre situațiile apărute în aceeași limbă; gramatică ~ă = gramatică bazată pe analiza contrastivă. (< engl. contrastive, fr. contrastif) Vezi definitia »

AGRESÍV, -Ă adj. 1. care săvârșește o agresiune; provocator; irascibil. 2. (despre substanțe) care atacă chimic corpurile. (< fr. agressif) Vezi definitia »