VEZICÁNT, -Ă adj., s. n. vezicator. (< fr. vésicant) Vezi definitia »

mormînt (-mínte), s. n. – Groapă, cavou. – Mr. murminte, mărmintu, megl. murmint. Lat. mŏnŭmentum sau mŏnĭmentum (Densusianu, Hlr., 193; Pușcariu 1109; Cnadrea-Dens., 1153; REW 5672; Bonfanti, Cah. S. Pușcariu, II, 125); r, prin disimilare, sau și prin încrucișare cu mor, cf. sard. morimentu (Atzori 237), prov. morimen. Este cuvînt de uz general (ALR, I, 299), dublet al lui monument, s. n., din fr. monument. Der. mormîntal, adj. (funerar), format după monumental, adj.; înmormînta (var. rară mormînta), vb. (a îngropa); înmormîntare, s. f. (îngropăciune; Arg., plictiseală). Vezi definitia »

DEGENERESCÉNT, -Ă adj. Cu aspecte de degenerescență. [< fr. dégénérescent]. Vezi definitia »

DEGREVÁNT, -Ă adj. care degrevează. (< fr. dégrevant) Vezi definitia »

EXPECTORÁNT, -Ă adj., s. n. (medicament) care ușurează expectorația. (< fr. expectorant) Vezi definitia »