AȘEZĂMẤNT, așezăminte, s. n. 1. (În expr.) Așezământ cultural (sau de cultură, adesea eliptic) = instituție care duce o acțiune organizată de propagare a culturii în mase. 2. (Rar, la pl.) Așezări omenești. 3. (Înv.) Nume dat Vechiului și Noului Testament. – Din așeza + suf. -(ă)mânt. Vezi definitia »

profónt, s.n. (înv.) pâine cazonă de campanie, preparată în trecut pentru militarii din fostul imperiu austro-ungar. Vezi definitia »

FONOIZOLÁNT, -Ă adj. izolant fonic; insonor (2). (< fono- + izolant) Vezi definitia »

CONOSAMÉNT s. n. contract semnat de armator sau de comandantul unei nave comerciale prin care se confirmă primirea mărfii, precum și obligația de a o transporta în condiții bune și a o preda la destinație. (< rus. konosament, germ. Konnossement) Vezi definitia »

XANT- elem. v. xanto-. Vezi definitia »